Michael si Romania~~~ Dragoste la prima vedere , primele amintiri

Dintre emisiunile cele mai dragi , pe care mi le amintesc din copilarie, alaturi de filmele sf de la acea vreme precum: Planeta Gigantilor, Planeta Maimutelor, serialele Mannix, Colombo, Sfantu-am apucat prea putin, nu-mi mai aduc aminte, eram prea mica probabil,...cea mai proeminenta amintire, este cea a show-rilor trupei Jackson 5, pe care toti copii de pe strada abia le asteptam. Ce ne cucerise ? Pe langa, melodiile frumoase, antrenante, sensibile, ei bine ne cucerise "cuceritorul", sufletul trupei, cel mai simpatic, cel mai talentat... chiar daca eram mai mici decat el la varsta aceea, a noastra si a lui, eram capabili sa recunoastem talentul si lucrul de calitate, facut cu dedicatie si suflet, iar adorabilul si exoticul "negru"-,pentru noi cei de atunci, era ceva fenomenal. Intuiam, probabil cu acel instinct copilaresc, ca aici este "ceva" care merita mai multa atentie, ca este ceva mai mult decat un cantec pe care-l canta un coleg talentat la o serbare... si in acest mod, implicit, ne-a castigat inimile pentru totdeauna, a fost dragoste la prima vedere, la TV desigur... Stand la casa, prieteni eram cu toti cei de pe strada noastra de la 5 la 15-18 ani, gastile erau pe strazi, mergand la scola de cartier o parte dintre noi eram si colegi de scoala, de clasa, cand incepeau emisiunile preferate, se oprea orice joc si se golea strada, ne anuntam unii pe altii "fugiiiti ca a incepuuut !" dupa care cand ne adunam comentam. Si binenteles si parintii nostri erau topiti dupa el...Am avut o perioada in care in serile de vara, ne organizam propriile spectacole pe strada, eu ma ocupam cu acest lucru, aveam toti cate un talent, si eu stiam asta, era o fata Mariana, canta foarte bine, luase lectii de canto pe muzica populara, ce-i drept, (la Maria Ciobanu) avea un talent fenomenal pe populare, dar mai mult ii placea sa cante pop, si-apoi daca ai voce de la natura ... gasesti tu tehnica si pentru a interpreta ce-ti place, si asa se facea spectacolul nostru, fiecare se "producea cu talentul sau", unul recita frumos, altul spunea bancuri cu mare haz, Mariana cantareata, era piesa de rezistenta,  avea si dansatori, si inspiratia venea si de la Jackson 5, eu faceam "mixul" stabileam ordinea momentelor si ce sa faca fiecare, ce intra in deschidere, cuprinsul, si finalul care trebuia asa fie apoteotic, asta era talentul meu, sa identific talentul fiecaruia, sa organizez, sa mobilizez, imi placea si sa cant, cantam in corul scolii pe vremea aceea-vocea I, dar nu am urmat directia asta desi voce exista dar, corul ne-a ajutat sa facem backig-vocals, toti ne stiam ce voci avem de la cor, si asta era de ajutor, adaugam si dans la spectacolele noastre, si piese de la cor,cantate pe voci, si ideea asta ne-o inspirasera acele show-uri, atat de rar difuzate, dar atat de mult indragite, si iesea ceva de nedescris, toti ne distram copios, eram artisti si spectatori, si ne jucam de-a Michael  "inca de atunci. Stiam doar 3-4 piese pe vremea aceea: I Want You Back, I'll be there, ABC si Ben ,  cat apucasem si noi sa retinem ca nu aveai de unde sa te documentezi, si astea mai mult refrenul si melodia...dar le dichiseam noi...si tot iesea ceva frumos... Ideea era ca ne cucerise, ne inspirase si era cu noi si cand nu era difuzat, pentru daca nu nu ni-l dadeau "ei", il recream noi...si odata intalniti nu ne mai puteam desparti... Si asa anii au trecut si chiar la distante de "peste mari si tari " intr-un fel am crescut impreuna....