ERA in luna august si eu priveam cerul. Cu mana streasina la ochi , am observat un vultur planand pe curentii turbionari de aer cald , urca in spirala , din ce in ce mai sus, pana cand lasand sa-i scape un tipat celest a disparut...Deodata m-am simtit parasit... "De ce ai zburat fara mine ?" am intrebat eu plangand..Atunci sufletul meu mi-a spus :" Caile pe care le-a urmat vulturul nu sunt singurele..care exista, gandurile tale sunt la fel de libere precum pasarile cerului" ...Atunci am inchis ochii, si sufletul meu s-a avantat in aceleasi spirale ca ale vulturului , si la fel ca si el, de sus, am contemplat in ansamblu PAMANTUL, dar ceva nu nu era in regula... de ce ma simteam atat de rece si singur..? " Ai zburat fara mine "mi-a raspuns inima. " CAT VALOREAZA LIBERTATEA FARA DRAGOSTE ?" Si atunci m-am intors resemnat la capataiul unui copil bolnav si i-am cantat un cantec de leagan . El a adormit cu un zambet pe buze si atunci inima mea a inceput sa se inalte ajungand-mi sufletul care se invartea deasupra pamantului. Eram liber si plin de dragoste dar...ceva tot nu mergea.."Ai zburat fara mine ", mi-a raspuns trupul meu...Zborurile tale nu sunt decat fructul imaginatiei tale "....Si atunci m-am apucat serios de studiat cartile pe care niciodata nu le citisem mai inainte, am citit istoria Sfintilor care din toate timpurile au zburat cu adevarat... In India , in Persia, in Spania ,(chiar si in L.A.) , PUTEREA SPIRITUALA se regasea nu doar in inima ci in fiecare celula a corpului. "Ca si cand ai fii ridicat in aer de un vultur urias " spunea Sf Tereza,"ADORATIA mea m-a ridicat in aer ". Am inceput sa cred in acest concept curajos si surprinzator si pt prima data nu m-am mai simtit abandonat. Eu eram VULTURUL , COPILUL si SFANTUL. Ochii mei s-au deschis si adevarul SACRU m-a patruns : "DACA CONSIDERAM VIATA IN INTEGRALITATEA EI DIVINA , ATUNCI NE-AM DESCHIS ARIPILE..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu